motto: „nu e loc pentru semne, / pentru direcții. / totul e lipit de tot” –
NICHITA STĂNESCU, omul-fantă


.stau pe marginea celei mai profunde iluzii
izbindu-mă inert de orele
înconjurate de naturi moarte.

luna căpătase de curând
un aer de abandon loial
roșu și incandescent
absoarbe pe rând
verigile și efortul comun
al zecilor de umbre
diforme, contagioase.

într-o zonă iluminată absurd
până și felul în care navighezi
retras, aidoma unor cargouri
înconjurate de ceață
poate alimenta pe furiș
false negări despre viață

.paradoxal, înconjurul lumii
creează o culpabilitate comună
a existenței umane
un răspuns exagerat
al conștiinței percepută
ca un factor de risc
un sentiment ușor provocat.

iluzie?

unul lângă celălalt
trăim aceeași amnezie.

ca omul-fantă.

el evaluează discret
fiecare pas decisiv
fiecare frunză-n
tornadă.

.nu oamenii, ci ideile.
nu victima
doar preocupările de moment
pentru diferite hiperextensii ale trăirilor
pot cauza, pe partea dreaptă a sternului
lovituri fără glas
o creștere sub formă de aerosoli
a dorinței de viață.

pierderea conștiinței
pierderea libertății
pierderea capacității de ancorare
la marginea oricărei distanțe
transformă-n urgență
rezistența brutală la teamă
curajul și verbalizarea
unui nou început
trăirea unui sentiment
prea confuz
gustul aproximativ
al frunzei de leandru

.secvențele acestei nevoi de supraviețuire
sunt accidentele-n lanț
și cazurile de rutină operate pe cord
integrate într-o realitate
cel puțin temporală.

aproape de mine sunt recordurile absolute
de infestare cu acest strigăt latent
apartenența la o mie de semne
transformate într-o cadență spontană.

ignoranță?

doar ultimele 24 de ore
asigură un efort comun
și fără să dorm, fără să ating
fără să plătesc factura la telefon
modificările mele morfologice
stochează aerul respirabil
dintre noi doi
cu aceeași rutină de viață

.aproape de luminile puternice ale străzilor
sunt anatomiile acestui abandon
bucurându-se de aroma fadă a creației.

aproape de cucerirea unei emoții
este jocul nesfârșit al ecoului ținut la distanță
menținerea unei secvențe constante pe miocard
fiecare pe rând
asigurând un miligram de îndoieli
un ritm de perfuzie
iubirea coagulată
într-o zi
fără nașteri...

mecanica
unei clipe de viață

.conform teoriei mnemice a polarității
8 minute aparțin echipajului de pe ambulanță.

la fel și iubirea
conține o urmă de șoc electric
un corp străin
cele mai bune metode
pentru dezobstrucția sentimentelor
aflate într-un regres omniprezent.

8 minute pot fi
rezultatul unei simple compresii
ca piesă de schimb
între calul troian
și ochii tăi metafizici
străvezii, suverani
șchiopătând
la atingerea dimineților.

totul e lipit de tot.*

și totuși...

lipite de trotuar
au rămas doar luminile
girofarului
și
câteodată
confuziile
un fel de falene
neobișnuite cu ploile
de chihlimbar
și spaimele provocate
de tunet.

.nu există
un număr maxim
de șocuri electrice.

vibrația ploii permite obiectelor neînsuflețite
inserția unui dispozitiv supraglotic
și accesul venos
la respirația unui spațiu
lipsit de emoție.

nu oamenii,
ci ideile
nu victima doar omul-fantă
și aproape fără echivoc
ventilația nonivazivă a sentimentelor
renăscute în urma
erorilor.

Buzău | 24 iulie 2020
mondeadrian

_______________________________
* Nichita Stanescu / omul fanta